Hamza Younes: Simt că fac parte dintre suporteri, din galerie!

În aşteptarea marelui meci de duminică, l-am rugat pe Hamza Younes să acorde un mini-interviu pentru cititorii acestei pagini. Atacantul de care se leagă multe dintre speranţele noastre a acceptat fără să ezite, iar eu mi-am promis să îl întreb orice altceva decât întrebările cu care presa centrală bombardează jucătorii unei echipe în ascensiune (Ţi-ai dori un transfer? Steaua mai poate fi ajunsă? etc…) Ce a ieşit, puteţi citi în rândurile următoare:

R.P: La sfârşitul iernii se vor împlini doi ani de când ai semnat cu Petrolul. Cum ai caracteriza perioada petrecută la Ploieşti?
Hamza Younes: Este o experienţă foarte frumoasă. Când am venit la Petrolul era altceva. Acum este o echipă puternică. Am câştigat Cupa României, am evoluat şi vom evolua în cupele europene şi ne luptăm pentru titlu, nu ne mai luptăm pentru evitarea retrogradării.
R.P: Ai înscris 30 de goluri în Liga 1 şi 3 în Europa League. Care este golul pe care îl îndrăgeşti cel mai mult?
Hamza Younes: Golul marcat cu Dinamo (1-3 în Ştefan cel Mare), cele marcate cu Ceahlăul în prima etapă de anul trecut (hat-trick, victorie 5-0) şi unul din cele două goluri marcate în Insulele Feroe, care nu a fost filmat (Vikingur – Petrolul 0-4).


R.P: Ai marcat şi la ultima vizită a Petrolului în Ghencea, dar atunci Steaua a câştigat cu 2-1. Este Petrolul o echipă mai puternică decât atunci?
Hamza Younes: Da, cred că acum echipa noastră este mai tare decât ultima oară când am jucat cu Steaua în Ghencea.
R.P: Care sunt calităţile atacantului Hamza Younes?
Hamza Younes: Nu pot să spun ce calităţi am. Nu cred că există vreun jucător care să vorbească despre calităţile sale. Sunt atacant, vreau să dau goluri, atât! Las lumea să spună ce calităţi am.
R.P: Ce ai îmbunătăţi la tine în teren?
Hamza Younes: Cred că de-a lungul timpului am câştigat experienţă meci după meci. Îmi doresc să învăţ mereu ce este nou, în fotbal tot timpul înveţi.
R.P: Ai un atacant preferat în fotbalul mondial?
Hamza Younes: Ronaldo. Brazilianul.
R.P: Când erai mic care erau modelele tale ca jucători?
Hamza Younes: Tot Ronaldo. Şi Zidane!
R.P: Suporterii Petrolului te-au îndrăgit repede. Ai simţit vreodată că eşti unul dintre favoriţii tribunei?
Hamza Younes: Da, simt asta mereu din partea lor. Şi simt că fac parte dintre ei, din galerie.
R.P: Ce mesaj le-ai transmite fanilor din Ploieşti?
Hamza Younes: Vreau să le spun că sper să câştigăm un nou trofeu anul ăsta şi să dau multe goluri.
R.P: Unde vezi Petrolul la finalul sezonului?
Hamza Younes: Văd echipa în primele trei locuri şi îmi doresc să câştigăm din nou Cupa României

Golul marcat de Hamza Younes în poarta FC Viitorul a fost REUŞITA CU NUMĂRUL 30 în Liga 1 pentru atacantul tunisian. Pe 2 martie 2012, site-ul oficial al FC Petrolul anunţa transferul jucătorului care mai evoluase la U.S.Monastirienne, CS Sfaxien şi Etoile Sportife du Sahel. Într-o perioadă de căutări continue pentru o echipă aflată în lupta pentru evitarea retrogradării, puţini ar fi crezut că Younes va deveni în mai puţin de doi ani cel mai îndrăgit jucător al Petrolului. Reacţia tribunelor în momentul în care a intrat pe teren după o absenţă de trei luni sau solidaritatea de care au dat dovară fanii în vară, la nefericita altercaţie cu narcomanul care conduce municipiul Constanţa stau mărturie ataşamentului şi respectului de care se bucură “nouarul” petrolist. Una dintre explicaţii este, probabil, conştiinţa faptului că fără cele 12 goluri ale sale în returul salvării, nimic din ce se întâmplă astăzi la Petrolul nu s-ar mai fi întâmplat. Alături de Mustivar, Boudjemaa, Opriţa, Zerka şi restul grupului galben-albastru de atunci, Hamza Younes a pus umărul la salvarea vitală pentru tot ce a ajuns să reprezinte Petrolul astăzi.

30 de goluri în 48 de meciuri sunt cifre excelente pentru orice atacant, iar Hamza ştie că meseria sa este golul. Ca atacant de careu, în spatele unui vârf sau în stânga “celor trei” din spatele vârfului, şi-a făcut întotdeauna datoria. Probabil numărul de reuşite ar fi fost mai mare dacă nu ar fi fost meciurile în care Mircea Rednic l-a lăsat pe banca de rezerve. În sezonul trecut, Hamza a înscris de 13 ori deşi a jucat doar 20 de meciuri ca titular, iar în 8 a intrat pe parcurs. În sezonul actual, în care tocmai a revenit după accidentarea suferită în meciul cu Swansea, are 5 goluri, marcate în 7 meciuri şi promite să nu se oprească aici. Contra galezilor de la Swansea a înscris golul unei victorii de palmares în final, deşi accidentarea care l-a ţinut apoi departe de teren trei luni de zile s-a produs la jumătatea primei reprize.

Îi mulţumim lui Hamza Younes şi îi ţinem pumnii strânşi în continuare de acum încolo, lui şi tuturor coechipierilor “galben-albaştri”!

De astazi ne intalnim AICI

Posted in Export, Fotbal, Ştiri | Tagged , , , , | Leave a comment

1 decembrie: ziua în care doar victoria contează

În sociologie există o teorie a profeţiilor care se autoadeveresc (self-fulfilling prophecies), care se referă la acele profeţii pentru care şansele de a deveni reale cresc numai prin faptul că au fost enunţate. Dacă cineva anunţă că o bancă va da faliment, urmarea va fi că cei mai mulţi dintre clienţi îşi vor retrage sumele din conturile respectivei bănci, iar scenariul enunţat va prinde brusc contur, este cel mai la îndemână exemplu. Concret, enunţul lui Merton suna în felul următor: dacă oamenii definesc o situaţie ca fiind reală, ea va fi reală prin consecinţele sale.

Pentru ca Petrolul să se bată cu şanse reale la câştigarea titlului după 58 de ani, primul pas este ca noi să credem asta. De la patron la fiecare om din organigrama clubului, de la antrenor, staff tehnic şi jucători la fiecare suporter al echipei. Eu cred că Petrolul are în momentul ăsta valoarea care să îi permită să se bată pentru primul loc. Următorul pas este ca cei implicaţi să îşi asume această luptă, să nu mai întoarcă privirea atunci când sunt întrebaţi despre asta şi să nu mai lărgească obiectivul spre una din primele poziţii ale clasamentului. Nu! Când îţi propui puţin, vei obţine şi mai puţin. Legătura cu primul paragraf este că, atunci când îşi va asuma cu adevărat lupta pentru titlu, şansele Petrolului de a reuşi vor creşte semnificativ. Vorbind despre asta cu voce tare nu creează doar aşteptări, ci şi emulaţie. În tribune şi în vestiar. Şi face ca echipa asta să fie percepută altfel în duelul cu adversarele directe.

Primul pas poate şi trebuie să fie făcut duminică, într-un meci în care egalul nu este suficient. Clasamentul actual nu este mincinos doar prin numărul de puncte câştigate de Steaua prin “greşeli” odioase de arbitraj, ci şi prin egalitatea de puncte între cele două echipe. Petrolul nu este la egalitate cu Steaua, ci la nouă puncte în urmă. Dacă cineva are vreun dubiu legat de felul în care se vor termina meciurile directe dintre Steaua şi Astra Giurgiu, să caute pe youtube rezumatele celor două meciuri din sezonul trecut (3-4 şi 2-0) şi îşi va da seama repede despre ce este vorba. În condiţiile date, o victorie ne-ar apropia la şase puncte, iar cursa de urmărire ar putea continua. La nouă puncte de recuperat, în condiţiile din Liga 1, misiunea galben-albaştrilor ar fi aproape imposibilă în faţa unui adversar a cărui forţă subterană o ştim cu toţii. De 1 decembrie, doar victoria contează! Iar Petrolul trebuie şi poate să o obţină!

Posted in Analiză, Export, Fotbal | Tagged , , , | Leave a comment

Hamza s-a întors la timp: Petrolul – FC Viitorul 3-0

La şapte luni de la ultima vizită pe “Ilie Oană”, Viitorul lui Gheorghe Hagi a plecat învinsă de la Ploieşti după un scenariu tras la indigo. 0-0 şi mult chin în prima repriză, 3-0 la final. Două goluri marcate de Albin şi revenirea cu gol a lui Younes Hamza au adus Petrolul la egalitate cu Steaua în clasament înaintea bătăliei directe care se va da duminică, de 1 decembrie.

După cum a început meciul, cei 8 000 de suporteri care au răspuns “prezent” la reîntâlnirea cu galben-albaştrii după fix trei săptămâni, se aşteptau ca primul gol în poarta lui Balauru să pice repede. Boudejmaa – căpitan în absenţa lui Geraldo, aflat la limita suspendării pentru cumul de cartonaşe galbene – şi Albin au intrat pe teren cu poftă de joc. “Un-doi”-uri între cei doi, devieri, călcâie şi învăluiri ale rapidului Alcenat au fost arme care au năucit apărarea oaspeţilor în primele zece minute. Bomba lui Boudjemaa din marginea careului mare a fost însă singura ocazie clară din startul meciului. Uşor, uşor, puştii lui Hagi au prins curaj, în timp ce Dore – mai mereu în contratimp cu coechipierii – l-a făcut în multe rânduri regretat pe Bokila. Gândul la meciul cu Steaua s-a făcut simţit în tribune, dar jocul cu satelitul salvat de la retrogradare din mila finului aflat acum după gratii era departe de a fi rezolvat.

S-a lăsat linişte pe stadion la ocazia lui Băluţă: preluare pe piept şi reluare pe spate din mijlocul careului mare. Pecanha era bătut, dar mingea a trecut alături. A fost rândul băieţilor din Peluza Latină să se facă auziţi: PE-TRO-LUL! Dar ai noştri păreau de netrezit. Pires, preferat din nou în locul lui Mustivar, şi De Lucas s-au întrecut în pase greşite şi nu au reuşit să împingă jocul spre poarta cealaltă. Benzar a prins un şut de zile mari, dar Pecanha a fost şi el la înălţime. Ropotul de aplauze din tribuna a doua a fost pentru amândoi. Repriza s-a încheiat cu o nouă cursă a lui Alcenat, probabil cel mai rapid jucător din Liga 1. Penalty! Nu, doar galben pentru simulare, iar pauza a venit în corul fluierăturilor pentru “centralul” care poartă numele marelui Balaci.

Lupii s-au năpustit asupra prăzii încă din startul reprizei secunde. De Lucas s-a trezit în poziţie de extremă şi a călcat mingea pentru Teixeira. După ce a înşirat ca pe maidan fundaşii adverşi, portughezul a şutat cu sete la colţul scurt dar l-a nimerit pe Balauru. Fază superbă, dar golul refuza să vină. Lumea se ridică la lovitura liberă a lui Albin. Peste zid, dar pe mijlocul porţii, fără emoţii pentru oaspeţi. Minutele trec repede şi Viitorul scapă fără gol de primul sfert de oră. Teixeira mai scoate o lovitură liberă. Aceeaşi poziţie, câţiva paşi mai aproape de data asta. Albin nu ezită, uruguayanul arestează mingea şi şi-o aşează pentru încă o încercare cu stângul. La marginea terenului, Priso şi Walter Fernandez se pregătesc să intre în teren, în timp ce tribuna a doua îi strigă numele lui Younes – aflat şi el la încălzire. Albin loveşte perfect, mingea urcă peste zid, dar coboară imediat la semiînălţime şi se aşează cuminte în plasa laterală! 1-0 şi show-ul poate să înceapă. Intrat pe dreapta în locul lui Boudejmaa, Priso îşi ia la mâna adversarii, iar Alcenat mai centrează şi el de câteva ori în faţa porţii. Teixeira şi Boudjemaa salută pe rând Peluza 1, cu trimiteri la adresa adversarului de duminică. Tribuna a doua erupe ca la un gol, deşi mingea este pe la jumătatea terenului. La margine este Hamza Younes!

Puţini jucători mi-au intrat la suflet de-a lungul timpului aşa cum a făcut-o tunisianul Petrolului. Zmoleanu mă făcea să îmi măzgălesc mereu un număr zece pe tricourile “de fotbal”…Apoi au mai fost Alin Savu şi Ivan Petrovic – şeptarul sârb adus de Răchită care mângâia mingea cum puţini o mai făcuseră la Petrolul din era noastră. Hamza mi-a intrat la inimă de la primul meci, chiar dacă primele sale goluri au venit într-un meci de tristă amintire cu Chiajna, pe atunci a lui Reghecampf. De atunci am ajuns ca la golurile marcate de numărul nouă să mă bucur de parcă s-ar pune dublu.

Mult am aşteptat revenirea lui Younes, deşi cele trei luni care au trecut de la entorsa de genunchi suferită în meciul cu Swansea de la Ploieşti nu înseamnă o eternitate. E relativ. Poate şi lipsa unui alt atacant care să se lipească de gol aşa cum o face el a fost un chin. Şi lui Hamza i-a fost dor de joc. Se vede după pofta cu care aleargă. Devieri cu capul, apoi un stop pe piept cu adversarul în spate. Minge trimisă spre Guilherme, care uitase să învăluie…Dar lumea aplaudă! Vine şi golul al doilea. Walter intră în careu pe partea stângă, Hamza se demarcă spre bara a doua, însă mingea vine la scurt. Este seara lui Juan Albin, care îşi pune capul la contribuţie şi stabileşte soarta meciului. Ceva lipsea dintr-o seară perfectă. Minutul 90: Priso pătrunde pe dreapta, centrează pe şase metri, dar nouarul petrolist întârzie la întâlnirea cu golul. Walter Fernandez recuperează, se repliază şi Hamza. Preluare cu spatele la poartă, control cu dreptul şi şut cu stângul. Este gol, genul ăla de gol muncit, de autor, cu care ne-a cucerit şi sărbătoarea cuvenită în faţa tribunei a doua.

Seară perfectă pentru galben-albaştri! 3-0 şi suntem la egalitate de puncte cu echipa cu care ne vom bate pentru titlu. Duminică, în Ghencea, putem să facem primul pas pentru a anula avantajul celor trei meciuri mai puţin disputate. Sau, cum scria pe banner-ul din faţa peluzei: TRADIŢIE, AMBIŢIE, ONOARE, MÂNDRIE. PE 1 DECEMBRIE, LEGENDA REÎNVIE.

Remember'99

Remember’99

20131125_224711

Posted in Fotbal, Meciuri | Tagged , , , | 1 Comment

Petrolul şi obsesia unora pentru banii publici

Transferul lui Mutu la Petrolul a alimentat şi mai mult obsesia unor ziarişti care influenţează serios opinia publică pentru tema aşa-zisei finanţări a clubului din bani publici. Fiţuicile în care zece din douăsprezece pagini sunt ocupate de viaţa echipei paraşutate în România în 1947, odată cu regimul comunist, au ajuns la un număr impresionant de editoriale în care clubul nostru este atacat direct pe această temă. Pentru prima şi ultima oară, lămuriri pentru naivii şi ignoranţii care lipesc această etichetă pe emblema FC Petrolul Ploieşti.

1. În Liga 1, există şapte echipe susţinute exclusiv din bani publici: în ordinea clasamentului – Pandurii Târgu Jiu, Ceahlăul Piatra-Neamţ, Gaz Metan Mediaş, ACS Poli Timişoara, FC Botoşani, Concordia Chiajna, Săgeata Năvodari şi Corona Braşov sunt susţinute în totalitate fie de regii autonome sau sindicate, fie de primăriile oraşelor pe care le reprezintă. Aceste şapte echipe, într-o etapă în care ar evolua toate pe teren propriu, ar aduna pe stadioane maxim 10 mii de spectatori, cam câţi vor asista diseară la confruntarea dintre Petrolul Ploieşti şi FC Viitorul Constanţa/Voluntari/Chiajna (numai Hagi poate ştii exact denumirea proiectului său). Despre această “risipă de bani publici” de ce nu scrie domnişoara de la “GSP-eu” care trăieşte cu patos dramele şi umilinţele roş-albaştrilor din Liga Campionilor?

2. Petrolul Ploieşti NU este susţinută din banii Primăriei. Petrolul are un contract de performanţă cu Consiliul Local, în care a fost stipulată suma de 3 milioane de euro pentru cele două rezultate obţinute în sezonul trecut: clasarea pe podiumul clasamentului şi câştigarea Cupei României. Dacă mă întreabă cineva dacă este legitim sau nu, ca ploieştean, i-aş spune că mâine aş dubla suma respectivă doar ca să mai trăim o noapte ca cea de pe 1 iunie. Despre legalitate, dacă va fi vreodată cazul, se vor pronunţa instanţele abilitate. Singurul lucru cert este că Petrolul nu ar fi primit 1 euro de la Primărie dacă ar fi terminat pe locul patru şi ar fi pierdut finala Cupei. Premierea unei performanţe este voinţa Consiliului Local şi a oamenilor ajunşi acolo prin votul democratic al cetăţenilor. În România sunt primării care aruncă suma asta ( a se citi, suma este sifonată în buzunarele unor băieţi deştepţi ) pe piste de biciclete în localităţi fără biciclişti, fântâni arteziene, terenuri de fotbal în pantă, leagăne în parcuri fără copii sau orice este nevoie pentru a devaliza aşa cum trebuie bugetele comunităţilor respective. Consiliul Local Ploieşti a hotărât să recompenseze o echipă care a făcut un oraş întreg fericit (când 30 de mii de oameni se îmbracă în galben şi fac o noapte albă de bucurie într-un oraş de 200 de mii de locuitori, poţi spune asta). Dacă decizia a fost una justificată sau nu, vor spune ploieştenii atunci când vor fi întrebaţi, nu domnişoara Maria Andrieş.

3. Susţinerea unui club de către o comunitate locală nu a fost inventată în România. În Portugalia, spre exemplu, Sporting Braga plăteşte o sumă modică (sub 500 de euro) pentru a utiliza un stadion de cinci stele construit cu ocazia turneului final din 2004. Petrolul plăteşte 10 000 de euro pe meci (ZECE MII) pentru folosirea Stadionului Ilie Oană. Petrolul este un club privat, care îşi plăteşte impozitele (cu siguranţă peste trei milioane de euro pe an dacă te uiţi numai la fondul de salarii de la prima echipă) şi care, atunci când nu o va face, va suporta rigorile legii. Mult trâmbiţata anchetă a CFC (corpul de control financiar al UEFA) are menirea de a afla dacă acest club are datorii către jucători, terţi sau bugetul de stat, iar rezultatele ei le aşteptăm cu mare interes. Însă legătura cu banii primiţi ca recompensă pentru performanţele din sezonul trecut este NULĂ. Dacă Maria Andrieş se întreabă unde s-au dus cele trei milioane primite, să îi transmiteţi că stadionul este în continuare plin, băieţii sunt mulţumiţi, noi (cei 15 000 de ploieşteni care umplu arena la fiecare meci) suntem fericiţi, iar echipa este în lupta pentru Cupa României, titlu şi – de ce nu? – calificarea în Liga Campionilor. Dacă Marius Nicolae (team manager) merita o primă de 70 de mii de euro, este numai şi numai problema NOASTRĂ!

4. Cu excepţia celor 3 milioane de euro proveniţi din contractul cu Consiliul Local Ploieşti, Petrolul Ploieşti mizează în sezonul competiţional 2013-2014 pe următoarele încasări:

4 milioane de euro – transferurile lui Gheorghe Teodor Grozav şi Jeremy Bokila la Terek Krasnodar

3,15 milioane de euro – drepturi TV cuvenite echipei care a terminat sezonul 2012-2013 pe locul al treilea

950.000 de euro – recompensă UEFA pentru calificarea în playoff-ul UEFA Europa League după două tururi preliminare

200.000 de euro – premiul cuvenit câştigătoarei Cupei României Timişoreana

1,5 milioane de euro – vânzarea de abonamente (peste 4.000), bilete (cel mai mare grad de ocupare al unui stadion din Liga 1) şi materiale promoţionale.

Domnişoară Maria Andrieş, credeţi că 8,3 milioane de euro sunt suficienţi pentru a susţine activitatea unui club din Liga 1 într-un an competiţional?

5. Dacă tot duc unii grija banilor primiţi de la UEFA şi “le pasă prea mult de fotbal”, de ce nu se întreabă domnişoara Maria Andrieş cum de un club care a încasat aproape 30 de milioane de euro ca urmare a calificării în Liga Campionilor şi a transferurilor jucătorilor Vlad Chiricheş şi Raul Rusescu a ajuns să confişte mingile primite de la UEFA de către echipa de tineret participantă în UEFA Youth League (şi aia încropită în ultimul moment din nişte jucători împrumutaţi de pe la Academia Hagi). De ce nu s-a scandalizat domnişoara Maria Andrieş atâţia ani cât Steaua, Dinamo şi Rapid au folosit cu chirii subevaluate de vreo 50 de ori bazele puse la dispoziţie de nişte ministere hrănite din impozitele unei ţări întregi?

 

Posted in Analiză, Fotbal, Ştiri | Tagged , , | 4 Comments

Petrolul revine acasă după fix trei săptămâni

La două săptămâni şi jumătate dIMG_20131124_163259e la ultimul meci disputat în Liga 1 (1-1 în deplasare la Vaslui), Petrolul revine în faţa propriilor suporteri într-un meci în care “lupii” nu au altă variantă în afara victoriei. Un succes cu FC Viitorul ar aduce echipa noastră la egalitate de puncte cu singura contracandidată la titlu. Ca să se bată cu şanse reale la locul 1, galben-albaştrii nu mai au voie să piardă puncte pe teren propriu, unde au obţinut până acum trei victorii şi patru remize. Petrolul a pierdut deja opt puncte importante la capătul unor meciuri pe care le-a dominat total, dar în care şi-a exasperat de multe ori suporterii cu lipsa de eficienţă a compartimentului ofensiv. Şi linia de clasament spune multe despre randamentul insuficient al atacanţilor: a doua apărare din campionat (10 goluri primite), însă doar al cincilea atac (19 goluri, la egalitate cu Ceahlăul Piatra-Neamţ). După părerea mea, lupta pentru titlu se va decide în mare măsură în meciurile care au mai rămas de disputat în 2013. Mai ales că în iarnă sunt aşteptate întăriri importante ale lotului, Petrolul nu mai are voie să facă paşi greşiţi.

Spre deosebire de ultima echipă care ne-a vizitat pe “Ilie Oană”, ACS Poli Timişoara, FC Viitorul nu este o echipă care refuză fotbalul. Echipa patronată de Gheorghe Hagi încearcă întotdeauna să joace şi are câţiva jucători interesanţi în componenţă. Toşca, Cârstocea, Benzar sau Gavra sunf tineri care vor mai avea multe de spus cel puţin la nivelul Ligii 1.  Diferenţa de valoare ar trebui să fie însă suficientă pentru un succes al Petrolului în faţa unei echipe care a înscris doar şase goluri şi a obţinut doar două victorii în primele 13 etape.

În aprilie, Petrolul a câştigat cu 3-0 duelul de pe propriul teren, însă toate golurile au venit după o primă repriză albă. A fost un meci în urma căruia Hagi şi-a băgat jucătorii într-o şedinţă de două ore chiar la vestiare. Hamza Younes a deschis scorul după o pasă a lui Marinescu, iar Bokila a marcat şi el de două ori.

Pe Hamza l-am putea revedea după trei luni de absenţă cauzată de acea entorsă de genunchi suferită la meciul retur cu Swansea. Tunisianul s-a antrenat normal alături de coechipieri şi are şanse mari să intre cel puţin în repriza a doua a meciului. Singurele absenţe din tabăra “lupilor” sunt Dean Beţa şi Laurenţiu Marinescu – ultimul urmând să revină pe teren după pauza competiţională de iarnă.

În aceste condiţii, tot ce aşteptăm este o nouă victorie categorică şi o injecţie de moral înaintea deplasării de duminică, atunci când Petrolul va merge în Ghencea cu gândul la o victorie care să o aşeze fără dubii în cărţi pentru titlul de campioană. Aşadar, ne vedem cu toţii la stadion luni seară pentru cea de-a opta victorie din actualul sezon!

UPDATE: Atenţie, Geraldo  Alves! Portughezul din apărarea Petrolului este singurul jucător care ar rata meciul important din următoarea etapă în cazul în care ar primi un cartonaş galben în meciul cu Viitorul.

Posted in Fotbal, Ştiri | Tagged , , , | Leave a comment

Te aşteptăm, Mutu!

IMG_20131120_141635

 Aseară, când Mutu a anunţat că îşi doreşte să revină în România la iarnă şi să mai joace un sezon şi jumătate (la o echipă care nu este nici Steaua, nici Dinamo), gândul mi-a fugit imediat la Petrolul. Bun prieten cu Cosmin Contra, Mutu şi-ar putea încheia cariera în cel mai bun loc posibil: în lupta pentru titlu şi în faţa celui mai frumos public din România. Ipoteza s-a confirmat astăzi, mai întâi printr-o ştire semnată de Justin Gafiuc în Gazeta Sporturilor, apoi prin reacţiile patronului Dan Capră în presa locală.

Fotbalistic vorbind, Mutu ar însemna în primul rând rezolvarea crizei din atac a unei echipe care a dominat fiecare meci din actualul sezon, dar de multe ori a pierdut puncte importante din cauza randamentului slab al vârfurilor aduse în vară. O ofensivă cu Hamza – Albin – Teixeira (nu am scris despre Boudjemaa, fiindcă înţeleg că posibilitatea ca el să ne părăsească în iarnă este una destul de mare) în spatele lui Mutu ar picta în Liga 1. Despre Mutu am scris acum câteva zile că ar fi putut oferi echipei naţionale mai mult decât a reuşit în carieră. În acelaşi post am scris însă şi că este indiscutabil liderul valoric al generaţiei sale. Dau în scris de acum că dacă ar semna cu Petrolul, într-un sezon şi jumătate ar marca minim 30 de goluri, la uşurinţa cu care echipa asta aduce mingea în faţa porţii.

Mai mult de atât, un astfel de transfer reuşit ar aduce confirmarea unui lucru pe care mulţi îl simt deja. Petrolul a devenit o forţă în fotbalul românesc. Nu vreau să mă gândesc unde vor găsi loc de parcare atâtea DSNG-uri câte televiziuni vor vrea să transmită în direct o eventuală prezentare oficială. Recunosc că gândul că echipa noastră va deveni subiect de titluri în Gazzetta dello Sport sau L’Equipe mi se pare neverosimil când mă gândesc cât de jos am fost. Despre emulaţia din tribunele lui Ilie Oană, nu cred că are rost să mai vorbesc, într-un moment în care ceva pare că s-ar fi pierdut din atmosfera de acum doi, trei ani.

Fiindcă există întotdeauna şi un “dar”, singura problemă care se pune este cum îl va accepta vestiarul pe unul care va fi lider detaşat în topul salariilor încă din momentul în care va pune piciorul pe Strada Stadionului. Dacă şi această problemă va fi rezolvată şi capriciosul Briliant se va integra grupului care există acum la Petrolul, atunci vom putea vorbi despre cel mai de succes transfer din istoria clubului.

Ce ştiu sigur este că Adrian Mutu s-ar (se va) simţi excelent la Ploieşti, unde publicul ştie să respecte un fotbalist adevărat de oriunde ar veni el. Te aşteptăm!

Posted in Fotbal, Ştiri | Leave a comment

Caricatura lui Mutu

piturca mr bean

Urât fel de a-şi încheia socotelile cu echipa naţională a ales Mutu. Dincolo de războiul personal cu Victor Piţurcă, cel mai răsfăţat fotbalist român al secolului 21 a ales să ia la mişto speranţele (e drept, minime) celor care încă mai cred într-o calificare şi să îşi jignească implicit foştii coechipieri de sub tricolor. Devenit expert în ‘social media’, Mutu l-a bombardat indirect pe selecţioner o toamnă întreagă. Tricolorul ştanţat pe ghete, abdomenul lucrat pozat în oglinda de la baie în stilul piţipoancelor de 18 ani, mesajele de încurajare înaintea meciurilor au fost arsenalul folosit de “Briliant” pe Instagram, Facebook şi Twitter în încercarea de a pune presiune pe Piţurcă. Dacă s-ar fi ţinut cont de activitatea din online când s-au trimis telegramele de convocare, Mutu ar fi fost cu siguranţă primul pe lista oricărui selecţioner. Rămas, aşa cum era de aşteptat, pe dinafară, a ales să răbufnească precum o divă îmbătrânită care cerşeşte atenţie. Caricatura cu Mr.Bean pe post de selecţioner a fost răspunsul “la mişto” al unuia care vroia să ne convingă că arde pentru echipa naţională.

Sunt mulţi cei care îi iau apărarea atacantului. “Ar fi jucat mai bine decât Stancu şi într-un picior” şi “Cum de grecii îl convoacă pe Karagounis?” sunt argumentele fanilor care încă aşteaptă ceva de la Mutu. I-aş întreba ce meci memorabil a reuşit Mutu la naţională de-a lungul carierei? Când a fost vreodată decisiv într-un meci mare, când a adus vreo victorie aproape de unul singur, când a avut o prestaţie în genul celei pe care o avea Hagi în cele 45 de minute magice contra Ungariei? Nu o să fiu niciodată avocatul lui Piţurcă, dar sunt contariat de susţinerea publică de care are parte un jucător care nu a răsplătit niciodată pe teren afecţiunea fanilor.

Mutu a avut şansa, sau ghinionul, să fie cel mai valoros fotbalist al unei generaţii a cărei singură realizare a fost calificarea la Euro 2008. Şi, fiindcă românii au nevoie de eroi, speranţele au căzut întotdeauna pe umerii săi. Şi tot întotdeauna au fost înşelate. Ospătari bătuţi, evadări din cantonament, conflicte cu selecţionerii…Faptul că Mutu este egalul lui Hagi la numărul de goluri marcate pentru echipa naţională mi se va părea mereu o nedreptate a fotbalului dacă ne uităm pe lista reuşitelor celor doi şi importanţa golurilor marcate. Dacă închid ochii şi mă gândesc la Hagi, Ilie Dumitrescu sau Răducioiu pot oricând să îmi imaginez mingea care nu s-a învârtit în drumul spre poarta Columbiei, “latul” fin care a trimis mingea la colţul scurt în meciul din optimi cu Argentina sau bucuria calificării de la Cardiff. Când mă gândesc la Mutu văd un număr 10 lipit de tuşa din stânga care loveşte aerul a lehamite cu mâna dreaptă, scârbit de pasa unui coechipier care nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor sale.

Am plâns cu lacrimi de crocodil atunci când s-a sfârşit Gala Hagi. Era ieşirea din scenă a unui uriaş care mi-a luminat copilăria cu bucuriile pe care ni le-a oferit de câte ori a îmbrăcat tricoul galben al naţionalei. În schimb, retragerea pe facebook a lui Mutu îmi provoacă la fel de multe emoţii ca o caricatură cu Mister Bean.

P.S: Pentru cei care încă mai plâng de ciudă la eşecurile echipei naţionale…Cum v-aţi simţit după 5-0 pentru Serbia, la Belgrad? A fost o seară în care Mutu s-a distrat de minune cu răposatul Ratko Buturovic…

Posted in Fotbal, Ştiri | Tagged , , , | 2 Comments

10 motive pentru care România nu merită să ajungă la Campionatul Mondial

1. Pentru că a primit două goluri din faze fixe de la o echipă despre care înaintea meciului toată lumea spunea că este periculoasă la fazele fixe.

2. Pentru că a trimis doar două şuturi pe spaţiul porţii, ambele în prima repriză. O echipă condusă care nu şutează nici măcar o dată pe spaţiul porţii o repriză întreagă nu merită să meargă la Mondial.

3. Pentru că a primit gol la 45 de secunde după ce marcase.

4. Pentru că singurul mijlocaş ofensiv care respecta ambele criterii rezonabile pentru titularizare (valoare şi formă) a intrat pe teren în minutul 83.

5. Pentru că echipei din Liga 1 care a trimis cinci jucători la lot i s-a amânat meciul de campionat pentru ca jucătorii să fie odihniţi. Gardoş, Bourceanu şi Tănase – toţi trei titulari – nu mai jucaseră un meci oficial de zece zile. 

6. Pentru că în România nu mai există campionat de tineret-rezerve şi 90% din cluburile de primă ligă nu au nici măcar condiţii decente pentru copii şi juniori.

7. Pentru că presa a acceptat să fie portavocea unor personaje mizerabile care îl desfiinţau pe fostul selecţioner după 0-0 în deplasare pe Stade de France. Nu, Răzvan Lucescu nu a fost cel mai bun selecţioner pe care l-am avut. Dar nici nu a fost marioneta unor interlopi care folosesc echipa naţională pe post de tarabă pentru toţi mediocrii pe care îi au sub contract.

8. Pentru că suntem atât de proşti şi de slabi încât plătim taxa radio-TV unei televiziuni publice care nu are 250 de mii de euro să plătească pentru un meci obosit. Dar care tocmai urmează să îşi înnoiască parcul auto cu o cheltuială de vreo 6 milioane de euro, adăugată la datoriile deja existente de 195 milioane de euro. Da, plătim taxa pe prostie şi am fost obligaţi să urmărim meciul la televiziunea partidului care se visează stat şi să îi ascultăm pe tovarăşii Ponta, Zgonea şi Dragnea ca avancronică a partidei.

9. Pentru că are un selecţioner care şi-a demonstrat de mult limitele, pentru că Mircea Sandu ne-a minţit atunci când a spus că a fost refuzat de Dan Petrescu. Antrenor care a ridicat din umeri câteva luni mai târziu şi a spus că nu a primit nicio ofertă din partea FRF.

10. Pentru că nu ne ajunge cât de mult ne mint alţii şi ne place să ne minţim şi singuri. Ne raportăm mereu la Generaţia de Aur şi uităm că avem un fotbal de doi lei şi o naţională care îl reprezintă cu fidelitate.

PS: Celor care au pus în scenă mizeria de transmisie de la RTV dinaintea meciului, să le fie ruşine! Iar politrucul care răspunde la numele de Victor Ponta sper să plătească cât mai curând pentru că le jigneşte inteligenţa românilor. Victoraş, tată…popularitatea nu creşte când apari tu cu un sfert de oră înaintea meciului. Românii nu sunt chiar atât de proşti pe cât îi credeţi!

Posted in Uncategorized | Tagged | Leave a comment

Întrebări…de baraj

 

piturca

La începutul săptămânii, un titlu uşor amuzant făcea înconjurul lumii prin intermediul agenţiilor internaţionale de ştiri. “Romania should look to Juventus for inspiration, coach Victor Piturca said”, a anunţat Reuters în prima zi a săptămânii meciului de baraj cu Grecia. “Aţi văzut Juventus aseară? S-au apărat tot meciul cu toţi jucătorii în 30 de metri de poarta lor, dar când a avut mingea a atacat!” a fost exemplul lui “nea Piţi” atunci când reporterii prezenţi în cantonamentul de la Mogoşoaia l-au întrebat cum va aborda meciul din seara asta, de la Atena. Bineînţeles, niciunul dintre reporteri nu i-a adus aminte că Juventus a condus Napoli cu 1-0 din minutul 1 într-un derby în care avea mare nevoie de victorie (şi care s-a încheiat cu un 3-0 sec), dar asta este cu totul altă discuţie. La ce a demonstrat selecţionerul înaintea meciurilor decisive, sunt şanse mari ca diseară să îi iasă prima parte a abordării în stil Juventus, adică să ne apărăm tot meciul cu toţi jucătorii în 30 de metri. Cu avutul mingii şi cu atacatul va fi mai greu.

Piţurcă are şansa să intre în istorie după barajul cu Grecia: poate ajunge la trei calificări la turnee finale, record aproape inegalabil într-o ţară care se califică în medie o dată la 14-18 ani. Cu atât mai mult nu va risca nimic nici diseară, nici marţi la Bucureşti. Că lui nea Piţi îi place să rişte este un mit alimentat de faptul că omul iubeşte poker-ul şi jocurile de noroc. În realitate, selecţionerul a fost prins în timp ce trişa chiar şi la ruletă. E şi ăsta un risc asumat. Cei care încă au puseuri patriotarde pot să îşi pregătească pastilele pentru diseară. Dacă România – Argentina din 1994 a fost desemnat, după ani de zile, cel mai frumos meci din istoria Cupei Mondiale, Grecia – România va candida cu siguranţă la titlul de cel mai anost meci din istorie.

La fel ca la meciul cu Olanda din 97 (1-0 la Constanţa) şi apoi, în grupele de la Euro 2008, România va juca un 4-3-3 valabil doar pe hârtie. În realitate, cei trei de la mijloc vor fi trei închizători preocupaţi doar să aglomereze centrul terenului şi să distrugă cât mai multe încercări de atac ale adversarului. Dacă atunci erau Rădoi, Cociş şi Chivu, acum vor fi probabil Bourceanu, Cociş şi Lazăr. Eu la asta mă aştept. “Mergem la Atena să înscriem gol sau goluri” a fost doar un bluf ieftin care se traduce prin “vom face tot posibilul să nu primim gol”. Îl vreţi pe Maxim titular? Slabe şanse. Singurul stranier cu adevărat în formă este pentru Piţurcă un băiat care “a bătut şi el un corner şi două lovituri libere” în Bundesliga. 

Culmea este că băieţii în galben ar putea avea succes cu tactica lui Piţurcă în faţa unei echipe care a reuşit să înscrie în preliminarii mai mult de un gol pe meci o singură dată, cu amatorii din Liechtenstein. Iar calificarea se va decide cel mai probabil în ultimele douăzeci de minute ale meciului de la Bucureşti, atunci când vom fi fost prea obosiţi pentru că – nu-i aşa? – e greu să joci din trei în trei zile.  Şi dacă vom avea câştig de cauză, ce? Vom merge în ţara fotbalului spectacol cu acelaşi stil care a făcut lumea să fugă de pe stadioane la EURO 2008, Mircea Sandu se va mândri cu trei calificări la Mondiale într-un mandat în care nu a făcut nimic pentru asta, Federaţia va încasa nişte milioane de euro pe care va avea grijă să îi sifoneze în buzunarele care trebuie prin intermediul prietenilor de la SEG şi alţii, iar 95% dintre cluburile din Liga 1 în continuare nu vor avea măcar un teren decent de antrenament pentru grupele de juniori…Hai România!

Posted in Fotbal | Tagged , , , , | Leave a comment

Rezumat VIDEO: Hellas Verona – Petrolul 1-0

Posted in Uncategorized | Leave a comment