Hamza s-a întors la timp: Petrolul – FC Viitorul 3-0

La şapte luni de la ultima vizită pe “Ilie Oană”, Viitorul lui Gheorghe Hagi a plecat învinsă de la Ploieşti după un scenariu tras la indigo. 0-0 şi mult chin în prima repriză, 3-0 la final. Două goluri marcate de Albin şi revenirea cu gol a lui Younes Hamza au adus Petrolul la egalitate cu Steaua în clasament înaintea bătăliei directe care se va da duminică, de 1 decembrie.

După cum a început meciul, cei 8 000 de suporteri care au răspuns “prezent” la reîntâlnirea cu galben-albaştrii după fix trei săptămâni, se aşteptau ca primul gol în poarta lui Balauru să pice repede. Boudejmaa – căpitan în absenţa lui Geraldo, aflat la limita suspendării pentru cumul de cartonaşe galbene – şi Albin au intrat pe teren cu poftă de joc. “Un-doi”-uri între cei doi, devieri, călcâie şi învăluiri ale rapidului Alcenat au fost arme care au năucit apărarea oaspeţilor în primele zece minute. Bomba lui Boudjemaa din marginea careului mare a fost însă singura ocazie clară din startul meciului. Uşor, uşor, puştii lui Hagi au prins curaj, în timp ce Dore – mai mereu în contratimp cu coechipierii – l-a făcut în multe rânduri regretat pe Bokila. Gândul la meciul cu Steaua s-a făcut simţit în tribune, dar jocul cu satelitul salvat de la retrogradare din mila finului aflat acum după gratii era departe de a fi rezolvat.

S-a lăsat linişte pe stadion la ocazia lui Băluţă: preluare pe piept şi reluare pe spate din mijlocul careului mare. Pecanha era bătut, dar mingea a trecut alături. A fost rândul băieţilor din Peluza Latină să se facă auziţi: PE-TRO-LUL! Dar ai noştri păreau de netrezit. Pires, preferat din nou în locul lui Mustivar, şi De Lucas s-au întrecut în pase greşite şi nu au reuşit să împingă jocul spre poarta cealaltă. Benzar a prins un şut de zile mari, dar Pecanha a fost şi el la înălţime. Ropotul de aplauze din tribuna a doua a fost pentru amândoi. Repriza s-a încheiat cu o nouă cursă a lui Alcenat, probabil cel mai rapid jucător din Liga 1. Penalty! Nu, doar galben pentru simulare, iar pauza a venit în corul fluierăturilor pentru “centralul” care poartă numele marelui Balaci.

Lupii s-au năpustit asupra prăzii încă din startul reprizei secunde. De Lucas s-a trezit în poziţie de extremă şi a călcat mingea pentru Teixeira. După ce a înşirat ca pe maidan fundaşii adverşi, portughezul a şutat cu sete la colţul scurt dar l-a nimerit pe Balauru. Fază superbă, dar golul refuza să vină. Lumea se ridică la lovitura liberă a lui Albin. Peste zid, dar pe mijlocul porţii, fără emoţii pentru oaspeţi. Minutele trec repede şi Viitorul scapă fără gol de primul sfert de oră. Teixeira mai scoate o lovitură liberă. Aceeaşi poziţie, câţiva paşi mai aproape de data asta. Albin nu ezită, uruguayanul arestează mingea şi şi-o aşează pentru încă o încercare cu stângul. La marginea terenului, Priso şi Walter Fernandez se pregătesc să intre în teren, în timp ce tribuna a doua îi strigă numele lui Younes – aflat şi el la încălzire. Albin loveşte perfect, mingea urcă peste zid, dar coboară imediat la semiînălţime şi se aşează cuminte în plasa laterală! 1-0 şi show-ul poate să înceapă. Intrat pe dreapta în locul lui Boudejmaa, Priso îşi ia la mâna adversarii, iar Alcenat mai centrează şi el de câteva ori în faţa porţii. Teixeira şi Boudjemaa salută pe rând Peluza 1, cu trimiteri la adresa adversarului de duminică. Tribuna a doua erupe ca la un gol, deşi mingea este pe la jumătatea terenului. La margine este Hamza Younes!

Puţini jucători mi-au intrat la suflet de-a lungul timpului aşa cum a făcut-o tunisianul Petrolului. Zmoleanu mă făcea să îmi măzgălesc mereu un număr zece pe tricourile “de fotbal”…Apoi au mai fost Alin Savu şi Ivan Petrovic – şeptarul sârb adus de Răchită care mângâia mingea cum puţini o mai făcuseră la Petrolul din era noastră. Hamza mi-a intrat la inimă de la primul meci, chiar dacă primele sale goluri au venit într-un meci de tristă amintire cu Chiajna, pe atunci a lui Reghecampf. De atunci am ajuns ca la golurile marcate de numărul nouă să mă bucur de parcă s-ar pune dublu.

Mult am aşteptat revenirea lui Younes, deşi cele trei luni care au trecut de la entorsa de genunchi suferită în meciul cu Swansea de la Ploieşti nu înseamnă o eternitate. E relativ. Poate şi lipsa unui alt atacant care să se lipească de gol aşa cum o face el a fost un chin. Şi lui Hamza i-a fost dor de joc. Se vede după pofta cu care aleargă. Devieri cu capul, apoi un stop pe piept cu adversarul în spate. Minge trimisă spre Guilherme, care uitase să învăluie…Dar lumea aplaudă! Vine şi golul al doilea. Walter intră în careu pe partea stângă, Hamza se demarcă spre bara a doua, însă mingea vine la scurt. Este seara lui Juan Albin, care îşi pune capul la contribuţie şi stabileşte soarta meciului. Ceva lipsea dintr-o seară perfectă. Minutul 90: Priso pătrunde pe dreapta, centrează pe şase metri, dar nouarul petrolist întârzie la întâlnirea cu golul. Walter Fernandez recuperează, se repliază şi Hamza. Preluare cu spatele la poartă, control cu dreptul şi şut cu stângul. Este gol, genul ăla de gol muncit, de autor, cu care ne-a cucerit şi sărbătoarea cuvenită în faţa tribunei a doua.

Seară perfectă pentru galben-albaştri! 3-0 şi suntem la egalitate de puncte cu echipa cu care ne vom bate pentru titlu. Duminică, în Ghencea, putem să facem primul pas pentru a anula avantajul celor trei meciuri mai puţin disputate. Sau, cum scria pe banner-ul din faţa peluzei: TRADIŢIE, AMBIŢIE, ONOARE, MÂNDRIE. PE 1 DECEMBRIE, LEGENDA REÎNVIE.

Remember’99